Luati o pauza de 10 secunde. Inchideti ochii si imaginati-va cum ar arata o luna de miere perfecta. Inchipuiti-va ca nu exista nicio restrictie, puteti merge oriunde, oricum, oricat… Chiar mi-ar place sa stiu in ce coltisor al lumii v-ati transpus.
Pe mine exercitiul m-a dus aici…. la celalat capat al Pamantului, 19 000 km fata de Romania, 12 ore diferenta fus orar, in mijlocul oceanului Pacific
Visul de a ajunge aici a pornit din adolescenta, de cand am vazut primele poze din acest loc. Citisem ca este foarte departe de Romania si ca este unul dintre cele mai scumpe si exclusiviste locuri din lume. In plus, este denumita ”the romantic island”. Asa ca, mi-am spus: acolo voi ajunge cu jumatatea mea, cand va veni momentul…
Moment care a aparut anul acesta. Prietenii se amuzau, spunandu-mi: cred ca tu te casatoresti inca o data, ca sa mai pleci intr-o vacanta!. Aveau si ei un pic de dreptate:) Incepusem sa ma gandesc la luna de miere inainte sa organizez nunta.Tot timpul cautam motive sa calatorim… Dupa nunta, mergem in luna de miere. Facem un copil, mergem in babymoon. De zilele noastre de nastere, de Paste, de Craciun, la trecerea dintre ani, 1 Mai, 1 Decembrie, Ziua indragostitilor…. Sau de cele mai multe ori, fara motiv, invocand spointaneitatea. Eh, asta se intampla cand esti pasionat de calatorii.
Cati dintre voi au ghicit locatia?
Cu siguranta ati auzit de Bora Bora, insula indragostitilor… Pentru mine era clar, visam sa ajung acolo. Dar ceva nu ma convingea… ma gandeam…zbori cel putin 2 zile pana acolo, schimbi 4 avioane, stai 5-7 zile… laguna perfecta, nisip ca la carte, resort de lux…dupa te intorci acasa. Frumos, dar cam sec, nu? Cel putin pentru mine, o exploratoare din nastere. Chiar si in cel mai frumos loc de pamant eu ajung sa ma plictisesc in cateva zile. In plus, nu este stilul meu sa stau sa lenevesc prea mult la plaja. Dupa 2-3 zile ma arde talpica sa explorez.
In ultimii ani, vacantele noastre au devenit din ce in ce mai complexe. Suntem mai greu de impresionat, de multumit. Acesta nu este cel mai bun lucru, nivelul de asteptari fiind ridicat, risti sa fii dezamagit foarte usor. Zborurile cu avionul de 6-7 ore ni se par la o aruncatura de bat, langa casa. Avem senzatia ca Pamantul “a intrat la apa” , parca este din ce in ce mai mic.
Voiam sa ii dau o nota unica acestei vacante…ceva care sa ne aducem aminte toata viata, sa fie cu greu replicata dupa. Am inceput cautarile, mi-am stors mintea o vreme…dupa ce am “rasturnat pamantul cu fundul in sus”, EVRICA!
Hai intr-o calatorie in jurul lumii. Iar printre destinatii sa fie si Bora Bora. Hmm, am inceput sa zambesc, simteam ca asta e ce cautam. Dar stai! nu poti face o calatorie in jurul lumii in 10 zile, cat ne alocasem noi maxim pentru vacanta. Si de aici a inceput negocierea cu Vlad…
“Cum sa numesti 1-2 saptamani de vacanta o luna de miere? Pai unde mai este luna? Mierea o inteleg, aceasta ar trebui sa fie tot timpul… Poate acesta e ultimul moment in care mai putem pleca atat. Copii cresc, o sa simta din ce in ce mai mult prezenta noastra. Nici de la job nu cred ca mai putem pleca atat in viitor. Aceasta este ultima noastra sansa!”
Cam asa s-a derulat discursul meu.. nu cred ca am adus argumentele cele mai bune, dar a functionat. Poate a vrut sa ma faca fericita…sau a vazut sclipirea din ochii mei cand ii detaliam planul?
Yeyyy, o luna de miere. Si la propriu si la figurat. In inima mea exista un singur regret. Si unul mare. Copiii. Dar stiu ca intotdeauna lucrurile mari se fac cu compromisuri. De data aceasta compromisul meu era sa stau o luna departe de baietii mei.
Vlad este genul de barbat care doreste sa isi faca partenera fericita. Si eu la randul meu, ma gandesc ca in fiecare vacanta sa facem ceva care sa ii placa si lui. Ca oricarui barbat, ii plac activitatile mai masculine. Gen mers cu cortul, drumetii pe munte, mers cu motocicleta, bicicleta. Lucruri care pe mine nu ma atrag atat de mult, dar alaturi de el totul e interesant. Pana la urma, nu despre asta e iubirea? Sa vrei sa il vezi pe cel de langa tine fericit si sa faci lucrurile care conduc la asta?
Cei mai multi au impresia ca noi mergem doar in destinatii luxoase, ca stam doar la hoteluri scumpe, unde nu toti au acces. Sau ar trebui sa faca un efort mult prea mare ca sa isi permita. Ne place luxul, evident. Dar oare, e cineva caruia nu-i place?
Dar, daca am face acest lucru tot timpul, ar deveni o obisnuinta. Nu ar mai fi nimic interesant. Nu ar mai exista dorintele de a ajunge in astfel de locuri, avandu-le pe toate accesibile oricand. De aceea este bine sa stai intr-un echilibru. Intotdeauna. Si nu vorbesc doar de vacante.
De obicei alternam hoteluri mai luxoase cu unele basic. Preferam autenticul si il cautam in fiecare loc. De exemplu, in Vanuatu am stat intr-o casa in copac, la niste localnici acasa. Aveam doar cu saltea pe jos, fara electricitate si apa curenta. Iar in toiul noptii, ne-am trezit cu un mic vizitator, care rontaia din chipsurile noastre… Imi amintesc si acum ce senzatie am avut dupa cateva zile, cand mi-am facut dus cu apa calda. Sau ce fericire cand am putut sa beau o cafea buna. Lucruri mici, pe care in mod normal nu le mai apreciem. Ni se par normale. Dar pentru multi din lumea aceasta, nu sunt.
O vacanta completa pentru noi cuprinde perioada de relaxare, de obicei undeva la caldura, pe o plaja paradisiaca, intr-un hotel care ofera toate conditiile. Combinat cu ceva adrenalina si sport. Poate trekking pe un munte, dormit la cort. Ne place sa descoprim culturi diferite de ale noastre.
Intr-un final, dupa cateva saptamani de cautari, itinerariul a fost facut; 14 decolari si 14 aterizari, 4 destinatii principale. Noua Zeelanda, Samoa, Insulele Cook, French Polynesia
Bucuresti-Dubai-SIngapore-Auckland-Samoa-Auckland-Rarotonga-aitutaki-Rarotonga-Tahiti-Moorea-Bora Bora-Tahiti-San Francisco-Barcelona-Bucuresti
Traseul a fost foarte de greu de realizat. De exemplu zborul Rarotonga-Tahiti este doar o data pe saptamana si a trebuit sa le organizez pe celelalte 13 in functie de el. Am cautat si cea mai buna varianta din punct de vedere financiar. Oricum nu era o vacanta ieftina, dar, daca nu eram atenta, preturile puteau ajunge la sume astronomice.
Planurile erau urmatoarele:
Plecare din Bucuresti cu Emirates, escala de cateva ore in Dubai. Ajungem in Singapore, unde stam 2 zile. Voiam sa rupem in doua toata distanta, pentru a nu fi foarte obositor. In plus, ne place foarte mult Singapore, avem locurile noastre preferate, eu deja fiind la a patra vizita acolo. Imi imaginam cum o sa imi beau ceaiul la TWG Tea Garden. Vlad se gandea la un anumit bar, cu un decor masculin, savurand un Old Fashion. Vroiam sa ne incepem vacanta intr-un rasfat binemeritat, dupa toata perioada de stres prin care trecusem inainte. Nasterea lui Tudor, integrarea lui acasa, organizarea nuntii, joburile..
Air New Zeeleand avea sa ne duca in Auckland, un oras cosmopolitan din Noua Zeelanda. Aici aveam sa petrecem acum doar o noapte, fiind un stop over catre Samoa. Auzisem de Samoa in vacanta din Vanuatu. Alti turisti care vizitase Samoa ne spuneau ca sunt plaje superbe, cu lagune, ca este ieftin, ca este una din cele mai non-turistice tari. M-au convins ca ar trebui sa o trec pe lista, ca fiind o viitoare destinatie. Aici gasisem ceea ce ar fi iubit Vlad in aceasta vacanta, partea sportiva. Inchiriasem 2 biciclete si urma sa parcurgem peste 200 km, facand turul insulei Savai’i pe bicicleta. Seara am fi dormit in fales, un fel de bungalow-uri, fara geamuri, doar cu saltea pe jos, situate in locatii unice, pe plaje, in apropierea lagunelor. Superb, nu?
Dupa activitatea intensa din Samoa, aveam sa ne reintoarcem in Auckland si sa descoperim pentru cateva zile orasul si imprejurarile. Insulele Cook erau a treia destinatie principala, cu ale sale doua insule, Rarotonga si Aitutaki. Plaje paradisiace, lagune perfecte, peste proaspat, hoteluri superbe…
Iar la final, avea sa vina bomboana de pe tort, French Polynesia. Cu cea mai frumoasa insula din lume (conform multor topuri), Bora Bora. Intoarcerea avea sa fie prin America, cu 2 zile oprire la San Francisco si o escala de cateva ore la Barcelona.
Si asa am fi facut turul Pamantului, plecand spre Asia si intorcandu-ne acasa prin America. Am fi avut tot ce ne doream de la aceasta vacanta. Relaxare, sport, adrenalina, rasfat, cultura. Eram foarte mandra de planul facut, despre cum gasisem zborurile, cazarile…. Dar stiti vorba aceea… socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ…
Despre ce a iesit in realitate, puteti citi in partea 2 a acestui post!
Keep posted!
Foarte frumos ! Intersant ! Frumoasă descriere, detalii, atitudine, stil ! I like !
O recomandare, nu critică … Nu există verbul a vroi (vroiam), repetat în mai multe rânduri.
Aștept, despre ce a ieșit în realitate în partea a doua.
Multumesc mult!
Asa este cu verbul “a voi”….gramatica asta, bate’o vina 🙂 Glumesc, orice remarca este bine venita!