Astazi a fost 1 Mai…cred ca pentru fiecare dintre aceasta zi are o semnificatie diferita. Parintii mei vad ziua aceasta ca 1 Mai muncitoresc, aducandu-si aminte de vremurile comuniste… Pentru altii, 1Mai este ziua in care se deschide litoralul romanesc, cu cele mai tari petreceri din Mamaia. Sau se gandesc la mititeii incinsi pe gratar, alaturi de prieteni… Nu sunt adepta cluburilor. Nici a iesirilor la iarba verde. Pentru mine 1 Mai era ocazia sa plec intr-o mica vacanta. Poate un weekend prelungit, maxim o saptamana.
Astazi a fost un 1 Mai aparte. Nu am plecat nicaieri, am iesit putin cu David in fata casei sa il invatam sa mearga cu noua lui bicicleta. A fost o zi normala, ca toate celelalte, de o luna si jumatate incoace.
Este aproape miezul noptii….m-am pus in pat si incercam sa adorm. Am o senzatie de neliniste, de incertitudine, de apasare….nici nu imi pot gasi cuvintele potrivite. Ceea ce stiu este ca nu voi adormi curand. M-am gandit sa imi pun un film. Am deschis Netflix-ul… dar parca nici asta nu mai ma atrage atat de mult cum o facea odinioara. Am trecut la urmatoarea sursa de entertainment…Facebook-ul, care ma anunta ca acum 1 an eram in vacanta, in Mauritius. Uitasem asta…
M-am ridicat din pat si m-am dus in birou…am turnat un pahar de shiraz…si m-am apucat sa va scriu. Nu stiu daca acest post este despre Mauritius… sau despre ceea ce simt acum. Poate sunt ambele. Asta decideti voi…
Aceasta perioada ne-a luat pe toti prin surprindere. Ne-a dat atat de mult de gandit…eu acum am realizat cat de mici, cat de neinsemnati suntem pe acest Pamant. Cum poate ceva care nu are miros, nu are forma, nu il putem vedea, nu il putem simti…sa ne doboare asa de usor…
Recunosc ca la inceput priveam cu nepasare si ignoranta acest subiect. Eu nu citesc stirile, nu ma uit la tv. Auzisem vag de acest virus din China…dar departe gandul ca va evolua asa cum a facut-o.
Cred totusi ca, aveam cu totii nevoie de aceasta pauza…insa platim un pret prea mare pentru ea…oameni care sufera, decese, oameni in linia intai, care isi risca viata in fiecare moment. Am iesit doar de cateva ori in aceasta perioada, la cumparaturi. Cand ma intorc acasa sunt foarte incarcata negativ. Voua nu vi se intampla? Mi se face pielea de gaina cum oamenii nu se mai privesc, se evita, locurile care obisnuiau sa fie furnicar, sunt acum pustii…parca nici nu respiram atunci cand trecem pe langa cineva. Cat de mult ne-am schimbat!
Eu am simtit aceasta perioada ca o lama cu 2 taisuri. Pe deoparte mi-a facut bine. Am stat si eu acasa, m-am bucurat de copii, de familie si casa. Nu am mai avut senzatia ca vin acasa ca la un hotel…am respirat…. De exemplu, astazi mi-am cunoscut vecina care sta langa mine. Avem gard comun…. Si nu, nu m-am mutat recent aici. Stau de 4 ani….
Pe de alta parte, toti ne gandim la sanatatea noastra, a celor apropiati. Dorim sa scapam cu bine…si sa treaca cat mai repede. Ne gandim la economie, la viata noastra dupa aparitia acestui virus…
Viata e imprevizibila, asa ca vorba aceea…Vom trai si vom vedea!
De fiecare data cand intru intr-o pasa negativa, in care imi pierd din optimism, incerc sa ma gandesc la lucruri frumoase, care imi fac placere…Acum am deschis folderul cu poze din Mauritius, sigur imi vor face bine aceste amintiri.
Anul trecut, pe vremea aceasta, Tudor avea 4 luni in burtica. Stiam sexul, totul era clar. Voi fi mama de 2 baieti. Stiti ca va povesteam de “babymoon”…un obicei al americanilor (al cui putea sa fie?!), de a pleca intr-o vacanta, inainte sa vina pe lume un copil. Gen ultima vacanta in doi, de obicei in luna a 7 a, ultimele momente petrecute impreuna, inainte sa vina pe lume noul membru al familiei. Cred ca asta are cea mai mare semnificatie la primul copil, unde viata se schimba foarte mult dupa nastere. La al doilea, esti deja obisnuit, iei lucrurile mult mai relaxat.
Dar nu puteam sa renunt la “babymoon” nici de data aceasta. La David, am fost in Maldive, in luna a 7-a, asa cum scrie la carte… La Tudor calculele nu au mai iesit la fel… vroiam neaparat sa merg in Mauritius, dar luna a 7-a era prin august. Si nu vad o placere sa pleci de la 35- 40 grade, cat sunt la noi…sa ajungi tot la 35-40 grade, in Mauritius. Placerea de a impacheta costume de baie cand la noi este un frig, de nici nu iti vine sa iesi din casa….
Luna mai mi s-a parut mai adecvat decat august, asa ca m-am apucat sa fac ceea ce stiu eu mai bine. Sa rezerv bilete de avion si sa fac itinerariu… Air France avea sa ne duca acolo, cu o escala de cateva ore in Paris.
Hotel l-am rezervat prin booking, asa cum fac de fiecare data. Constance Hotels este un lant de hoteluri cu locatii in superbele insulele din Oceanul indian…Seychelles, Maldives, Mauritius si Madagascar. Fusesem fascinati de Constance Ephelia din Seychelles si ne propusesem sa le vizitam si pe celelalte.
In Mauritius au 2 hoteluri, Prince Maurice si Belle Mare Plage. Am impartit vacanta in 2, ca sa ne putem bucura de ambele.
Mauritius este o insula vulcanica, inconjurata de corali, cu un landscape semi muntos. Despre lucruri care le gasiti si pe wikipedia sau pe oricare site nu o sa va scriu aici. Ceea ce o sa va spun este parerea mea despre Mauritius. Este strict subiectiva, asa ca luati-o ca atare. Cum am mai spus si in alt post, cu timpul, cu cat am calatorit mai mult, am devenit mai pretentioasa si greu mai ma surprinde ceva.
Mauritius este frumos, bineinteles. Este o insula care merita vizitata, dar numai dupa ce ai vazut multe altele inaintea ei…. La mine nu se incadreaza in top 5 insule vizitate. Nu am facut inca un top, chiar ma gandeam la un viitor post despre asta. Ati fi intersati?
Am un prieten care e indragostit de Mauritius. Chiar s-a casatorit acolo. Si imi spunea ca trebuie neaparat sa ajung, ca este paradis… Asa ca am plecat cu asteptari foarte mari de la aceasta insula. Noi nu am umblat foarte mult in aceea vacanta din cauza sarcinii. Dar cred ca am vazut suficient incat sa imi fac o parere.
Comparativ cu celelalte insule din Oceanul Indian, Maldive, Seychelles, Zanzibar….consider ca Mauritius este sub ele. Plajele sunt frumoase pe alocuri, nu peste tot. Nu sunt spectaculoase. Apa la fel. Hotelurile mi s-au parut foarte comerciale. Cred ca asta mi-a displacut cel mai mult. Am iesit intr-o seara la cina la Constance Belle Mare Plage. Cred ca am auzit vorbind romaneste la cel putin 3 mese. Nu ca am o problema cu romanii, e foarte bine ca incep din ce in ce mai multi sa calatoreasca. Dar nu imi plac hotelurile supra aglomerate. As merge oricand la un boutique hotel decat la un turn cu sute de camere. De aceea aman de cativa ani sa merg in Hawaii…nu am gasit niciun hotel care sa fie pe gustul meu. Toate sunt blocuri cu sute de camere, cu zeci de piscine si restaurante. Tipic americanesc. Toti imi spun ca o sa imi placa acest gen de hotel cand ma voi duce cu copii in vacanta, ca vor avea activitati pentru ei…nu ii contrazic, vom vedea…
Pe deasupra, mi s-a parut scump pentru ceea ce ofera. Incepand de la biletul de avion, continuand cu hotelul, mancarea, serviciile. Repet, eu compar cu alte insule exotice pe care le-am vazut pana acum. Si au fost destule…E posibil ca pentru o persoana care d-abia isi incepe aventura in ale calatoriilor, sa i se para cel mai frumos loc de pe pamant.
In Mauritius mi-au placut foarte mult casele coloniale pe care le-am vizitat, in stil creol.
Eh, ce ziceti de o asa gradina?
Intr-una din zile am inchiriat o masina si am plecat sa vizitam principalele atractii de pe insula. A fost o zi frumoasa, plina de diversitate. Cred ca doar de asta imi aduc aminte din toata vacanta..
In Mauritius, 85% din terenul arabic este plantat cu trestia de zahar. O mica parte merge la consumul propriu, restul se exporta. Cand ne-am intors din vacanta, am fost atenta la zaharul brun pe care il cumpar. Da, este din Mauritius.
Distileriile de rom fac parte din principalele atractii turistice. Pe vechile “haciende” s-au creat tururi pentru turisti. Cu restaurante, degustari, shop boutique. Din nou comercial… Nu aveam cum sa ratam nici noi una, chiar daca eu nu am putut sa degust. Dar l-am lasat pe Vlad sa se bucure si de partea mea.
Per total a fost o vacanta reusita. Nu la nivelul la care ma asteptam, dar ne-am bucurat de timpul petrecut impreuna. Chiar am simtit in ziua in care am ajuns prima miscare a lui Tudor in burtica. O fi vreun semn? O sa fie plimbaret ca mama lui?
A trecut de miezul noptii…ma simt mult mai bine. Scriind aici si aducandu-mi aminte de lucrurile frumoase din viata mea, am inlaturat gandurile care nu lasau sa adorm…va invit si pe voi sa faceti la fel, ori de cate ori ceva va invadeaza mintea sau sufletul…
Pana una alta, puteti vedea mai multe poze pe pagina mea de instagram, virginia.ardeleanu Si, daca v-a placut acest post, sau oricare altul, please share!
Pe data viitoare!
