Ultimele zile de sarcina. Timpul trece din ce in ce mai greu… Pot sa ma consider norocoasa in aceasta sarcina. Fara greturi si stari de neliniste, fara multe kilograme in plus. Totusi mi-a lipsit ceva…mi-au lipsit vacantele cu un usor aer aventuros pe care obisnuiam sa le fac. Am calatorit si in aceasta perioada. Dar numai in locuri in care sarcina nu era pusa in pericol si pentru perioade scurte de timp.
Scriu de la aceeasi cafenea de unde obisnuiam sa imi organizez vacantele. Insa de data aceasta cu un ceai in fata, nu cu o cafea. Si nu ma gandesc la o noua destinatie, ci privesc cu nostalgie la ultimii doi ani care au trecut din viata mea. Oh, am facut atatea lucruri! Am calatorit in colturi indepartate ale lumii, mi-am intemeiat o familie, am ramas insarcinata…
La inceputul anului 2015, eu si Vlad (pe atunci doar iubitul meu) ne-am hotarat sa luam 6 luni pauza de la rutina vietii de zi cu zi. In acest timp vroiam sa calatorim ‘’around the world’ si sa petrecem cat mai multe clipe impreuna, inainte de sosirea unui copil.
Imi amintesc si acum momentul, ca si cum ar fi fost ieri. Eram la un mic dejun in oras, iar Vlad mi-a spus: alege un loc pe care ai vrea sa il vezi. In fata aveam o coala alba de hartie pe care urma sa asternem planul pentru urmatoarele 6 luni. Intr-o mana un pix, iar in cealalta telefonul deschis pe google maps. In perioada aceea faceam cursuri de limba spaniola. Si tare mi-as fi dorit sa calatoresc intr-un loc in care puteam sa exersez ceea ce invatasem . Dupa un scurt moment de gandire, cu emotie in glas, am spus: vreau sa mergem in America de Sud! Vlad a fost instant de acord.
Urma alegerea lui…si nu mica mi-a fost mirarea cand am auzit ca vrea sa ”taiem” Statele Unite ale Americii de la est la vest, pe celebrul Route 66. Si nu oricum, ci pe o motocicleta Harley Davidson. Pentru o secunda am amutit…urmand sa spun: ok, asa facem! Daca privesc in urma nu stiu cum am putut lua decizia atat de repede, in conditiile in care nu numai ca nu mai mersesem niciodata pe o motocicleta, dar imi era si foarte frica. Poate pentru el? Pentru ca vazusem in ochii lui dorinta de a duce la capat acest plan? Sau spiritul meu aventurier se declansase si imi spunea ca trebuie sa imi inving si aceasta teama? Nu am aflat nici acum raspunsul. Insa stiu ca a fost cea mai buna decizie luata. Am avut parte de cea mai frumoasa vacanta.
Pregatirile pentru America Latina au fost sumare. Doar biletele de avion dus-intors si doua rucsacuri. Ah, si echipament pentru trekking. Toti din jurul meu se minunau. Tu, trekking, imbracaminte sport, adidasi??? Tu care stai pe tocuri de 12 cm de dimineata pana seara? Pana si eu ma miram de schimbarile facute in garderoba mea…
Alesesem sa zburam in Columbia, la inceputul lunii mai. Vroiam sa facem planul la fata locului, sa stam in fiecare loc cat dorim, fara sa fim presati de rezervari facute anterior. Timpul a zburat ca vantul… 3 tari vizitate… Columbia, Peru si Brazilia… 25 zboruri in total. Dupa aproape 2 luni aveam sa ne intoarcem acasa pe ruta Rio de Janeiro-Lisabona-Bucuresti, cu o escala de 2 zile in capitala Portugaliei. Cam asa s-au derulat pe scurt cele 2 luni petrecute in America de Sud:
La sfarsitul lunii iunie ne-am intors pentru o saptamana acasa. Urma sa trecem din nou oceanul, de data acesta destinatia fiind Chicago. Toti din jurul nostru ne intrebau de ce nu am zburat direct din America de Sud? Nici macar eu nu stiam raspunsul…Dar mai tarziu am inteles. In acele zile era ziua mea, iar Vlad imi pregatise o surpriza, cerandu-ma in casatorie. Asa ca, dupa o saptamana petrecuta la Bucuresti, intre emotii si pregatiri pentru urmatoarea vacanta, ne-am imbarcat spre o noua destinatie. Dar de data aceasta in calitate de logodnica:)
Si pregatirile pentru ruta cu motocicleta au fost la fel de rapide ca cele pentru America de Sud. Am cumparat echipament special si casti cu microfon ca sa putem sa vorbim in mers. Biletele de avion le rezervasem in escala de 6 ore de la Frankfurt, in drum spre Bogota. Totul avea sa fie ceva nou pentru mine… America, mersul pe motocicleta… stiam doar ca la Chicago trebuia sa inchiriem un imens Harley Davidson, pe care trebuia sa il lasam la Los Angeles. A fost o experienta de neuitat. In fiecare moment simteam ca joc intr-o scena de film, decorul fiind foarte schimbator. Doar noi, actorii, ramaneam aceeasi. De la zgarie-norii din Chicago si LA, la mici orasele care iti dadeau impresia ca joci intr-un film western. De la agitatia din metropole, la tinuturile pustii ale indienilor Cherokee si Navajo. De la hotelurile luxoase din Las Vegas la motelurile din carton din inima continentului. Spre norocul meu ( si al lui Vlad) mi-am dat seama ca teama mea de motocicleta era nejustificata. La scurt timp de mers cu motocicleta, a venit intrebarea, insa de data aceasta din partea mea: care va fi urmatoarea vacanta cu motorul? La final am numarat… 5000 km parcursi, 9 state vizitate.
Iar ultima parte a perioadei sabatice am hotarat sa o petrecem in Europa, intr-un mod mai relaxant, sa imbinam utilul cu placutul. Am vizitat prieteni care locuiesc in strainatate, am petrecut vacantele cu familia si cei dragi noua.
Fiecare destinatie o voi prezenta in detaliu in viitoarele posturi de pe blog. Daca privesc in urma, ultimii doi ani au fost extraordinari, cu experiente noi, trairi intense si emotii. Dar sunt convinsa ca si ce va urma de acum incolo va fi cel putin la fel de frumos. Si daca pentru voi astazi este inca o zi in plus, pentru noi este una in minus. O zi in minus pana cand ne vom tine in brate puiul…
Ce frumos. Va admir din tot sufletul.desi nu va cunosc personal, va urmaresc cu drag. Nastere usoara